Într-o țară frumoasă și îndepartată, în care tăcerea răsună precum cea mai minunată muzică, iar aerul este mai dulce decât mierea, se întinde un Lac Magic. 
 
Pe suprafața azurie a apei, pe tulpini subțiri dar puternice, în fiecare dimineață se deschideau lotuși minunați, salutându-se unii pe alții și Lumea din jur. 
 
Fiecare dintre ei era superb și unic în felul său: albi, roz, galbeni, purpurii și chiar albaștri. Lacul Magic le reflecta cu plăcere imaginile în apa cristalină. 
 
Într-o zi, pe lac s-a întâmplat o poveste uimitoare… 

 
Un Lotus Mare, imaculat și extraordinar de frumos, începu o discuție cu micuțele sale semințe, care se maturizaseră în buzunărașul din mijlocul florii:

”Copilașii mei dragi, v-ați făcut mari deja! A venit timpul să porniți la drum. Vă așteaptă o călătorie plină de pericole și încercări, dar la sfârșit fiecare va putea să devină la fel de frumos ca toți locuitorii Lumii noastre. Însă nu toți vor reuși să parcurgă întreaga cale și să se întoarcă acasă.

Ascultați-mă cu atenție. Ceea ce vă voi spune s-a transmis din generație în generație”.  

Micuțele Semințe ascultară cu răsuflarea tăiată, iar Marele Lotus continuă:

”În interiorul fiecăreia dintre voi sunt ascunse Trei Comori Neprețuite! Dacă într-un moment de pericol vă veți aminti de ele, veți putea trece cu bine orice încercare. Într-o carte străveche misterioasă, cele Trei Comori sunt 

ADEVĂR

BUNĂTATE

TOLERANȚĂ

Nu există nicio situație din care acestea nu v-ar putea ajuta să ieșiți. Ascultați-mă și mai atent acum…” — și Marele Lotus continuă în șoaptă ultimele sale instrucțiuni pentru micuțele semincioare, adăugând la sfârșit: ”Cred în fiecare dintre voi și vă aștept acasă, pe suprafața Lacului Magic”. 

Seara târziu, buzunărașul din centrul florii se aplecă deasupra apei și toate semințele căzură în valurile Lacului Magic.

Una dintre ele se grăbi mai tare decât celelalte întrebându-se întruna: ”Nu înțeleg de ce Marele Lotus ne-a tot spus că drumul va fi dificil. Văd că apa este foarte curată și transparentă, chiar și Soarele poate fi văzut prin ea”. Biata Semincioară era prea lipsită de experiență ca să știe că a cădea este mult mai ușor decât a urca.

Cu cât Micuța se scufunda mai mult, cu atât apa devenea mai murdară, până când totul din jur devenise doar mâl și noroi. ”Vai-vai-vai!” — strigă firicelul de Sămânță — nu mai văd nimic!” Dar continuă să cadă tot mai adânc în noroiul de sub apă, până când ajunse complet la fund. Micuța Semincioară închise ochii de frică.

Trecură câteva clipe bune până când Sămânța îndrăzni să deschidă un ochi și apoi pe celălalt, dar putu să vadă nimic în jur din cauza întunecimii totale.

”Ei bine și unde să merg acum, unde este casa mea, cum să mă întorc acolo sus?” Deodată, auzi un sunet straniu. Ceva lung și întunecat se apropie rapid de ea.

În curând reuși să deslușească o creatură imensă care semăna cu un crocodil hidos, acoperit de spini. Numele ființei era scris pe spate, dar nu putea fi citit în întunericul absolut. ”Semincioară Mică, — rosti înfricoșător monstrul — te așteptam.

În sfârșit ai ajuns aici, jos, unde te așteaptă o altfel de lume. Uite, sunt gata să-ți ofer un sfat prețios. 

În viață poți să întâlnești tot felul de situații: s-ar putea ca cineva din greșeală să te bruscheze pentru că aici este foarte întuneric sau fiind prost dispus, să-ți spună câteva cuvinte jignitoare, Locuitorii Lumii noastre sunt cam tot timpul supărați. Te sfătuiesc, în nici un caz să nu lași asta fără pedeapsă! Răspunde-i înapoi dublu, triplu, lovește-l așa tare, ca să știe cum stau lucrurile…” Creatura misterioasă își continuă discursul scârțâit.

Semincioara speriată se gândi: ”Poate ca așa și trebuie? Altfel cum să supravietuiesc în acest loc oribil?” Dar deodată își aminti cuvintele Marelui Lotus pe care noi nu reușisem să le auzim și chibzui: ”Dacă voi urma sfatul monstrului, voi ramâne pentru totdeauna în acest loc murdar și voi arăta la fel de groaznic!” 

Iar monstrul continuă să se apropie încet.

Dacă firicelul de Sămânță ar fi acceptat măcar unul din sfaturile lui, crocodilul ar fi avut tot dreptul să muște o bucățică din ea: în această Lume nimeni nu oferă ceva gratis, nici măcar o povață.

Dacă Sămânța ar fi ascultat monstrul, nu s-ar fi putut întoarce acasă și nu ar fi putut deveni o floare frumoasă deasupra Lacului Magic.

”Din orice situație există o ieșire! Orice situație are o soluție!” — repetă Sămânța. Și deodată își aminti despre cele Trei Comori.  

Era cel mai important secret al Marelui Lotus: să știi mereu că porți adânc în interior Trei Comori strălucitoare și puternice 

ADEVĂR

BUNĂTATE

TOLERANȚĂ

În momente de pericol, cu siguranță ce este mai bun și mai necesar îți va veni în ajutor.

Imediat ce Sămânța refuză să accepte povețele răutăcioase ale monstrului, se întâmplă un miracol! O strălucire fermecătoare o învălui cu blândețe și Steaua BUNĂTATE, cu raze orbitoare, lumină totul în jur.

Semincioara avu doar timp să citească ceea ce era scris pe spatele vietății: “Răutate”.

O forță puternică, asemenea unui scrânciob uriaș o aruncă pe micuță în sus.

Lumina se stinse treptat și Sămânța văzu o lume complet diferită. Lumea Întunericului Absolut rămase cu mult în urmă și o nouă Lume Obscură își făcu apariția în fața micii noastre călătoare acum. 
 
Aici era un pic mai luminos și mai ușor de respirat.

Semincioara privi cu atenție în jur și observă: ”Mi-au apărut deja două petale! Uraaa! Mă transform într-o floare adevarată!”

Însă era prea devreme să se bucure. 

Din întuneric se apropie o broască urâtă. Păși cu atenție peste mâlul lipicios și mormăi: ”Te salut în Lumea noastră! Regulile pe care le avem aici sunt foarte simple. Fiecare are grijă doar de sine. În nici un caz nu trebuie să ajuți pe cineva. Trebuie să-ți pese doar de propriile interese, indiferent de orice. Iar pentru asta, poți chiar să spui și minciuni. Dacă ai făcut ceva rău — dă vina pe ceilalți. Dacă împarți dulciuri — fă-o așa: ție cinci părti, celuilalt — una…”

Mica Sămânță privi cu ochii larg deschiși creatura care spunea lucruri atât de ciudate. Ce rostea aceasta era atât de diferit de ce îi învățase Marele Lotus pe Lacul Magic!

De data aceasta își aminti și mai repede despre cele Trei Comori, deoarece micuța noastră nu intenționa deloc să rămână aici, să trăiască conform regulilor Lumii Obscure și să semene cu locuitorii acesteia.

În aceeași clipă, steaua strălucitoare ADEVĂR o înconjură cu un voal de protecție și o împinse cu putere în sus. Semincioara reuși doar să citească inscripția de pe spatele broaștei — “Minciună”.

Câteva clipe mai târziu, călătoarea noastră ajunse în Lumea Posomorâtă, unde își putu mișca toate cele șase petale! Da-da, acum deveniră de trei ori mai multe! Cu fiecare mică victorie, Semincioara creștea și se făcea tot mai puternică. Undeva foarte sus lumina Soarele, ale cărui raze cu greutate penetrau prin apa tulbure.

Dar încercările nu se sfârșiră aici. 

În depărtare apăru un vierme dezgustător, care arăta ca un șarpe gras. Se târa încet, examinându-l cu atenție pe micul Lotus, de parcă voia să-i afle punctul slab.

Viermele era mai viclean decât locuitorii Lumii Întunericului Absolut și decât cei ai Lumii Obscure, deși mult mai slab. Avea o voce moale și lingușitoare: ”Ești norocos, Micule Lotus, acum poți să te numești așa. Lumea noastră este foarte liniștită, nu există vânt și nici apa nu este prea întunecată. Avem reguli simple și plăcute.

În primul rând, dacă nu vrei să faci nimic, nu trebuie să faci nimic — nu trebuie să înveți sau să depui vreun efort, poți să ocolești orice dificultate.

În al doilea rând, nu avem nevoie de prieteni, altfel vom fi nevoiți să le suportăm dispoziția proastă sau să-i ajutăm în situații dificile. 

În al treilea rând, dacă cineva îți spune ceva neplăcut, nu te abține, spune-i cele mai rele lucruri care îți vin în minte…”

Micul Lotus se gândi: ”Desigur, pare foarte tentant să trândăvești mereu și să nu depui niciun efort, dar astfel nu poți să afli nimic interesant și nici să înveți ceva nou. Și pe deasupra să stai mereu singur... este îngrozitor. Oh, nu, nu, nu! Am în mine totul ca să ies din această lume mohorâtă”.

Micul Lotus avea dreptate — și cea de-a treia comoară era gata să îi vină în ajutor. Steaua TOLERANȚĂ crescu rapid în inima lui, până cand îl învălui de jur-împrejur cu o strălucire minunată și începu să-l ridice cu grijă tot mai sus

Viermele pe nume “Lene” se micșoră rapid în dimensiuni, până când rămase undeva foarte adânc, iar razele soarelui deveniră tot mai orbitoare și apa tot mai cristalină.

Lumina emanată de stea se stinse treptat, dar tânărul Lotus nu mai avea nevoie de ajutor. Devenise mai rezistent de acum și obținuse o tulpină viguroasă care se înălța cu fermitate. Lumea Întunericului Absolut, cea Obscură și cea Posomorâtă rămăseseră cu mult în urmă. 
 
Lotusului îi era foarte ușor să traverseze Lumea Transparentă, pentru că Soarele îl încălzea și îl sprijinea tandru cu razele aurii.  
În câteva clipe trecu și hotarul dintre apă și aer.

Tânărul Lotus, care mai ieri era doar un firicel de Sămânță își făcu apariția maiestuoasă pe suprafața Lacului Magic. 

”Bine ai venit acasă!” — spuse Marele Lotus.

Acesta continuă: ”Ai devenit splendid acum, îi vei putea ajuta și pe alții cu puterea ta și îi vei bucura cu perfecțiunea frumuseții tale!”

Tânărul Lotus își privi propria reflecție în apă și văzu o floare superbă, cu petale transparente și strălucitoare.

În jur se iviră tot mai mulți lotuși. Fiecare dintre ei trecuse cu brio călătoria și adusese pe lume o frumusețe unică.

Dacă te uiți mai atent în jurul tău, toți te privesc pe TINE cu mare speranță, de parcă ar dori să îți spună:

”Urmează-Ți și TU calea cât mai bine!”