Shqip
Albanian
العربية
Arabic
Հայերեն
Armenian
Беларуская
Belarussian
বাংলা
Bengali
Български
Bulgarian
简体中文
Chinese (simplified)
正體
Chinese Traditional
Hrvatski
Croatian
Čeština
Czech
Nederlands
Dutch
English
English
Eesti
Estonian
Français
French
ქართული
Georgian
Deutsch
German
Ελληνικά
Greek
עברית
Hebrew
हिंदी
Hindi (Indian)
Magyar
Hungarian
Indonesia
Indonesian
Italiano
Italian
日本語
Japanese
Қазақ
Kazakh
Кыргызча
Kyrgyz
Latviešu
Latvian
Lietuviškai
Lithuanian
Монгол
Mongolian
فارسی
Persian
Polski
Polish
Português
Portugal (Português)
Română
Romanian
Русский
Russian
Slovenčina
Slovak
한국어
South Korean
Español
Spanish
Svenska
Swedish
Türkçe
Turkish
Українська
Ukrainian
O‘zbekcha
Uzbek
Tiếng Việt
Vietnamese
Pe suprafața azurie a apei, pe tulpini subțiri dar puternice, în fiecare dimineață se deschideau lotuși minunați, salutându-se unii pe alții și Lumea din jur.
Fiecare dintre ei era superb și unic în felul său: albi, roz, galbeni, purpurii și chiar albaștri. Lacul Magic le reflecta cu plăcere imaginile în apa cristalină.
Într-o zi, pe lac s-a întâmplat o poveste uimitoare…
Un Lotus Mare, imaculat și extraordinar de frumos, începu o discuție cu micuțele sale semințe, care se maturizaseră în buzunărașul din mijlocul florii:
”Copilașii mei dragi, v-ați făcut mari deja! A venit timpul să porniți la drum. Vă așteaptă o călătorie plină de pericole și încercări, dar la sfârșit fiecare va putea să devină la fel de frumos ca toți locuitorii Lumii noastre. Însă nu toți vor reuși să parcurgă întreaga cale și să se întoarcă acasă.
Ascultați-mă cu atenție. Ceea ce vă voi spune s-a transmis din generație în generație”.
”În interiorul fiecăreia dintre voi sunt ascunse Trei Comori Neprețuite! Dacă într-un moment de pericol vă veți aminti de ele, veți putea trece cu bine orice încercare. Într-o carte străveche misterioasă, cele Trei Comori sunt
ADEVĂR
BUNĂTATE
TOLERANȚĂ
Una dintre ele se grăbi mai tare decât celelalte întrebându-se întruna: ”Nu înțeleg de ce Marele Lotus ne-a tot spus că drumul va fi dificil. Văd că apa este foarte curată și transparentă, chiar și Soarele poate fi văzut prin ea”. Biata Semincioară era prea lipsită de experiență ca să știe că a cădea este mult mai ușor decât a urca.
Cu cât Micuța se scufunda mai mult, cu atât apa devenea mai murdară, până când totul din jur devenise doar mâl și noroi. ”Vai-vai-vai!” — strigă firicelul de Sămânță — nu mai văd nimic!” Dar continuă să cadă tot mai adânc în noroiul de sub apă, până când ajunse complet la fund. Micuța Semincioară închise ochii de frică.
”Ei bine și unde să merg acum, unde este casa mea, cum să mă întorc acolo sus?” Deodată, auzi un sunet straniu. Ceva lung și întunecat se apropie rapid de ea.
În curând reuși să deslușească o creatură imensă care semăna cu un crocodil hidos, acoperit de spini. Numele ființei era scris pe spate, dar nu putea fi citit în întunericul absolut. ”Semincioară Mică, — rosti înfricoșător monstrul — te așteptam.
În sfârșit ai ajuns aici, jos, unde te așteaptă o altfel de lume. Uite, sunt gata să-ți ofer un sfat prețios.
Semincioara speriată se gândi: ”Poate ca așa și trebuie? Altfel cum să supravietuiesc în acest loc oribil?” Dar deodată își aminti cuvintele Marelui Lotus pe care noi nu reușisem să le auzim și chibzui: ”Dacă voi urma sfatul monstrului, voi ramâne pentru totdeauna în acest loc murdar și voi arăta la fel de groaznic!”
Dacă firicelul de Sămânță ar fi acceptat măcar unul din sfaturile lui, crocodilul ar fi avut tot dreptul să muște o bucățică din ea: în această Lume nimeni nu oferă ceva gratis, nici măcar o povață.
Dacă Sămânța ar fi ascultat monstrul, nu s-ar fi putut întoarce acasă și nu ar fi putut deveni o floare frumoasă deasupra Lacului Magic.
”Din orice situație există o ieșire! Orice situație are o soluție!” — repetă Sămânța. Și deodată își aminti despre cele Trei Comori.
ADEVĂR
BUNĂTATE
TOLERANȚĂ
Imediat ce Sămânța refuză să accepte povețele răutăcioase ale monstrului, se întâmplă un miracol! O strălucire fermecătoare o învălui cu blândețe și Steaua BUNĂTATE, cu raze orbitoare, lumină totul în jur.
Semincioara avu doar timp să citească ceea ce era scris pe spatele vietății: “Răutate”.
O forță puternică, asemenea unui scrânciob uriaș o aruncă pe micuță în sus.
Aici era un pic mai luminos și mai ușor de respirat.
Semincioara privi cu atenție în jur și observă: ”Mi-au apărut deja două petale! Uraaa! Mă transform într-o floare adevarată!”
Însă era prea devreme să se bucure.
Mica Sămânță privi cu ochii larg deschiși creatura care spunea lucruri atât de ciudate. Ce rostea aceasta era atât de diferit de ce îi învățase Marele Lotus pe Lacul Magic!
În aceeași clipă, steaua strălucitoare ADEVĂR o înconjură cu un voal de protecție și o împinse cu putere în sus. Semincioara reuși doar să citească inscripția de pe spatele broaștei — “Minciună”.
Câteva clipe mai târziu, călătoarea noastră ajunse în Lumea Posomorâtă, unde își putu mișca toate cele șase petale! Da-da, acum deveniră de trei ori mai multe! Cu fiecare mică victorie, Semincioara creștea și se făcea tot mai puternică. Undeva foarte sus lumina Soarele, ale cărui raze cu greutate penetrau prin apa tulbure.
Dar încercările nu se sfârșiră aici.
Viermele era mai viclean decât locuitorii Lumii Întunericului Absolut și decât cei ai Lumii Obscure, deși mult mai slab. Avea o voce moale și lingușitoare: ”Ești norocos, Micule Lotus, acum poți să te numești așa. Lumea noastră este foarte liniștită, nu există vânt și nici apa nu este prea întunecată. Avem reguli simple și plăcute.
În primul rând, dacă nu vrei să faci nimic, nu trebuie să faci nimic — nu trebuie să înveți sau să depui vreun efort, poți să ocolești orice dificultate.
În al doilea rând, nu avem nevoie de prieteni, altfel vom fi nevoiți să le suportăm dispoziția proastă sau să-i ajutăm în situații dificile.
Micul Lotus se gândi: ”Desigur, pare foarte tentant să trândăvești mereu și să nu depui niciun efort, dar astfel nu poți să afli nimic interesant și nici să înveți ceva nou. Și pe deasupra să stai mereu singur... este îngrozitor. Oh, nu, nu, nu! Am în mine totul ca să ies din această lume mohorâtă”.
Micul Lotus avea dreptate — și cea de-a treia comoară era gata să îi vină în ajutor. Steaua TOLERANȚĂ crescu rapid în inima lui, până cand îl învălui de jur-împrejur cu o strălucire minunată și începu să-l ridice cu grijă tot mai sus
Lumina emanată de stea se stinse treptat, dar tânărul Lotus nu mai avea nevoie de ajutor. Devenise mai rezistent de acum și obținuse o tulpină viguroasă care se înălța cu fermitate. Lumea Întunericului Absolut, cea Obscură și cea Posomorâtă rămăseseră cu mult în urmă.
Lotusului îi era foarte ușor să traverseze Lumea Transparentă, pentru că Soarele îl încălzea și îl sprijinea tandru cu razele aurii.
În câteva clipe trecu și hotarul dintre apă și aer.
Tânărul Lotus, care mai ieri era doar un firicel de Sămânță își făcu apariția maiestuoasă pe suprafața Lacului Magic.
Acesta continuă: ”Ai devenit splendid acum, îi vei putea ajuta și pe alții cu puterea ta și îi vei bucura cu perfecțiunea frumuseții tale!”
Tânărul Lotus își privi propria reflecție în apă și văzu o floare superbă, cu petale transparente și strălucitoare.
În jur se iviră tot mai mulți lotuși. Fiecare dintre ei trecuse cu brio călătoria și adusese pe lume o frumusețe unică.
Dacă te uiți mai atent în jurul tău, toți te privesc pe TINE cu mare speranță, de parcă ar dori să îți spună:
”Urmează-Ți și TU calea cât mai bine!”